Intreaba-ma sa te intreb

FRICILE..de unde vin..ce-i cu ele? Sa mi raspunda cineva.
Ne urmaresc, in nenumarate ipostaze. Patrund in adancuri si cu greu se desprind. Ne rapesc si ne domina. O subjugare fara margini.
De ce ne facem timp pentru asta? Traim intr-un perfect haos..de ce ajungem sa le gandim, sa le traim? Sunt atat de multe alte lucruri pe lumea asta, ce ne-ar putea trezi interesul..
Si atunci, ce e de facut? Sa reusim sa gestionam, cat putem de bine, momentul/situatia cu pricina.."sa treci peste" - un cliseu ordinar..si sa continuam in mizerul cotidian..Ca...sa fim seriosi...in marea majoritate a timpului, suntem "preocupati" cu rutina. Mai direct..ne preocupam cu nimic.
Mi-as dori sa intalnesc persoana, care sa-mi spuna, degajat fiind, de tot ce se intampla in jur, ca principalul sau domeniu de interes, il constituie "esenta vietii sale":). Si face tot posibilul, s-o inteleaga macar..Adevarata aspiratie launtrica:)...cum suna asta..
Si..pt ca sufar de spirit practic..uneori..iar simtul realitatii e cat se poate de impamantenit, oricat de tare mi-ar placea sa cred ca nu, pot sa afirm ca, odata intalnita persoana respectiva, cel mai probabil, mi-as pune o mie de intrebari legate de sanatatea sa mintala:)

Dar cu fricile..cum ramane?
Sunt camaradul lor de nadejde..si nu de ieri, de azi..ci de o buna bucata de vreme. Nu mai vreau sa le port de grija.