..este atat de prezenta in ultima vreme si atat de puternica. Ma inalta, pana intr-acolo...unde nu cred ca va ajunge cineva, vreodata.
E un sentiment aparte, incomparabil. Poate ca e sensul meu. Si daca as reusi lucruri extraordinare si marete, de-a lungul existentei mele, nimic nu se va compara cu aceasta izbanda.
Imi daruieste atat de mult..imi da aripi. Uneori mi-e teama ca n-o sa ma pot bucura de ea, asa cum ar trebui. Asta doar pentru ca ma invaluie. Si nu mi-e de ajuns s-o simt, sa stiu ca e acolo. Vreau s-o privesc, sa-i zambesc, vreau sa ma vada! Vreau sa fiu in cea mai mare comuniune cu ea. As vrea sa stie cat inseamna..poate nici eu nu stiu. Oare inseamna mai mult decat stiu? Dar mai conteaza..I-as spune cum sunt eu, acum..si cate ii datorez. Sunt asa cum n-am fost, dar am visat sa fiu.
Toate cuvintele din lume, in incercarea de a ma explica, n-ar putea sa exprime, felul in care simt..cand ea exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu