Ma apasa

Si cand nu stii incotro? Nici ce te-ar putea motiva?

Oberv ca se acutizeaza, cu fiecare zi, starea mea de spirit. Vad in jurul meu viata si nu reusesc sa ma strecor. E vorba doar de mine si de ce simt acum. Nu e nimeni raspunzator pentru neputinta mea.
Stau pe loc, aici e timp mort. Nu mai stiu cum se masoara timpul pe alte meleaguri, stiu ca-i diferit de al meu.
Mi-e greu sa gasesc punctul de sprijin, imi trebuie o legatura, undeva. Sa pot sa pasesc mai departe. E musai!
Sunt stari atat de confuze, obscure, nedefinite, iar eu sunt asa mica, din ce in ce mai mica si incapabila sa le resping.
Parca m-as descompune si gasesc ca e foarte dificil sa ma recompun. N-as stii de unde sa incep si ce ar cantari mai mult in toata aceasta reconstructie. Dar inca nu am ajuns acolo, sunt in plin proces de fractionare.
Unde e ziua de maine? Cand am mai mare nevoie de ea, n-o gasesc. A fugit. Sau poate se ascunde de mine. Mi-e greu sa iau in calcul varianta asta, ar fi cumplit.
Visele mele? Le cer permisiunea si le intreb motivul pentru care m-au abandonat..Altadata, oboseam...visand.
Si daca as cere ajutorul, cine ar intelege cu adevarat? Lipsa preocuparilor, ar spune multi. Zambesc amar, in coltul gurii, fara sa sfidez, dar astea sunt doar invelisuri, lipsite de esenta.
Sunt constienta ca in acest moment, pe aceasta planeta si nu numai:), se afla o multime de indivizi, care traiesc niste drame, cu mult mai acute decat ceea ce traiesc eu. Dar asta nu e o consolare. Si nu schimba cu nimic situatia in care ma aflu. Nu poti compara doua existente. La fel de bine, nu poti compara doua drame, doua destine, doua iubiri. Perceptia este diferita, de la individ la individ.
Persoana de langa mine, oricare ar fi ea, mi-ar spune ca astea nu-s probleme. I-as spune ca mi-as dori, mai mult decat orice, sa le pot simti, altfel decat le simt.

Nu gasesc solutii, dar pot incerca parghii ajutatoare, datatoare de solutii.
Una la care m-am gandit, de fapt singura, ar fi sa schimb tot.
Loc, serviciu, oameni, copaci, aer.
Sa inlocuiesc un mediu inconjurator, cu altul. Total diferit. Poate in felul asta, ceva prinde contur. Dar ca sa pui o astfel de idee in practica, iti trebuie cea mai mare tarie de caracter si sa fii in cea mai buna forma psihica. Restul...e poveste, sau asa ar trebui sa fie:).

In foarte scurt timp, voi calatori. Sper s-o fac nu doar prin tari straine, ci si prin vise, sperante, sentimente si emotii. Dar am nevoie de ajutor. Sper sa mi-l dai si sa ma porti cu tine, prin toate.