Am avut un vis extraordinar. Cu o mare incarcatura emotionala. Nu-i cunosc sensul, nici n-am incercat sa-l deslusesc, l-am "trait", simtit, digerat si aproape toata ziua asta, m-am intalnit cu fractiuni din el. Am inchis ochii, incercand sa lipesc franturile, care sa-l recompuna, de teama sa nu-l pierd.
Pot spune ca am avut cel mai frumos, pur, nobil, curat simtamant, desprins parca de lumea asta. Am visat un inger.
Ingerul era un copil, strans legat de mine si de sufletul meu. Era parte din mine.
Un sentiment ce cuprindea viata si sensul ei. M-a coplesit.
Il tineam in brate si ii simteam respiratia si bataile inimii. Nu vroia sa-mi dea drumul. Se agata de mine, dintr-un imbold launtric, pe care il puteam percepe.
N-ar fi vrut sa ma piarda. Nici eu pe el. O apartenenta desavarsita.
E ingerul meu. Si imi arata cat ma iubeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu