Un sens al vietii!

M-am tot gandit in ultima perioada, la religii. Cat de multe si de variate sunt, in ciuda faptului ca se bazeaza pe acelasi principiu. Recunosc, mi-a atras atentia, in mod special, budismul. Stiam ca pasesc pe un taram necunoscut. Tocmai asta a trezit interesul!

Curiozitatile sunt mari! Ce inseamna cu adevarat..te constrange, care sunt principiile..nirvana, religie sau filosofie.

Intamplarea a facut ca intr-o zi, sa-mi ajunga in brate, o carte, cu si despre budism. Un fel de ghid intr-ale initierii. Mi s-a parut complet! Raportandu-ma la nivelul meu de cunostinte. Si asa am inceput sa inteleg..sau macar sa incerc.

Budismul este o arta. Oamenii o practica si dintr-o nevoie, pe care o dobandesc pe parcurs. Este un mod de a trai. O incercare de a da sens vietii.

Nu exista constrangeri. Nu te simti fortat de imprejurari. Budha e inainte de toate, o stare. Chiar asa i se spune "starea de Budha". Ne nastem cu ea. Este bunatatea, compasiunea, iubirea..altruismul. Am aflat cat de importanta si de apreciata este compasiunea. Ea, impreuna cu celelalte virtuti, sunt de fapt, aspiratia catre o stare finala a lucrurilor. Sfarsitul ciclurilor karmice. Aici vor sa ajunga, cei care practica si traiesc cu invataturile lui Budha..in Nirvana, mult contestata de crestinism. Ei sustineau ideea de impasibilitate, fata de tot ceea ce exista in jur si astfel, au condamnat-o. Cand, de fapt, Nirvana ar insemna compasiunea, iubirea si bunatatea, toate la un loc. Dezrobirea de eu/ego. Altruismul! Din altruism s-a nascut fericirea si catre el trebuie sa ne indreptam. Asta ne invata budismul.

Principala cauza a lumii in care traim este tocmai acest ego, inchipuit. Ei merg pe principiul ca nu exista. Singuri ni l-am creat si dezvoltat..in momentul in care ne-am pierdut starea de Budha.

Trebuie sa ne luptam pentru a redeveni ceea ce suntem:)

Intrand tot mai mult in subiect, am inteles cat sunt de pasnici, acesti credinciosi. Cum ii caracterizeaza non-violenta..si cat de frumos o inlatura. Sunt exemple de-a lungul istoriei. Cel mai elocvent este cazul Tibet.

O alta chestiune ce mi-a atras atentia, este legata de gandurilor noastre. De aici pornesc multe. Cate lucruri, pe lumea asta, ar putea fi evitate, daca am incerca sa nu le acordam atata atentie. Gandurile vin si pleaca. Ele nu au o baza, un fond. Sunt himerele propriilor noastre slabiciuni. Cu exercitii si prin meditatie, acesti practicanti se pot detasa de ele. Si cat de bine trebuie sa fie, sa te simti liber!

Un subiect ce nu are aplicabilitate in crestinism, este filosofia karmei. Principiul dupa care functioneaza viata. Karma reprezinta consecinta faptelor tale, de-a lungul intregului ciclu. In fiecare viata, aduci cu tine ceva. Aduci povara faptelor tale, sau dimpotriva. Acest ciclu, trebuie sa se termine la un moment dat. Si asta se va intampla, in momentul in care vei reusi sa te detasezi de ego..atunci cand actiunile tale vor fi indreptate catre ceilalti. Atunci cand vei simti iubirea si compasiunea, la cel mai inalt nivel! Si vei atinge starea de Budha..mai exact, altruismul, sub toate formele sale. Aici s-a sfarsit! Te-ai eliberat de toate relele. Ei nu cred in viata de dupa..sau mai bine zis, nu spera! O alta viata, nu inseamna altceva, decat o noua povara. Ciclurile karmice, vietile, trebuie sa se sfarseasca. Odata ajuns la final, ai sa intelegi cu adevarat, ce inseamna fericirea, compasiunea, altruismul, iubirea.

Superb!