Sa inchini in cinstea a ce a fost sau pentru ce va sa vina?
E o problema doar de perceptie? Nu inseamna ca traiesc in trecut, daca imi amintesc si celebrez, in sinea mea.
Amintirile frumoase ne fac mai buni, mai blanzi. Ne marcheaza ca indivizi. La fel si cu lcrurile mai putin placute. Dar de ele nu vrem sa ne aducem aminte.
Se intampla sa visam trecutul. Si ne intrebam de ce visam atat la el. Imi place exprimarea "visam la trecut"! Dar nu visam sa ni se intample ceva din trecut, pentru ca oricum, nu va mai fi la fel, ci pur si simplu retraim. Cand spun ca nu va mai fi la fel, inseamna ca orice moment e unic. Indiferent de intensitatea lui.
Gustul unei visari catre ce va fi, e putin amar. Pentru ca undeva, in subconstient, te pregatesti pentru o eventuala neimplinire. Sentimentul nu este acelasi. Nu poti sa te imbeti de simtaminte, cand inca nu ai luat parte la ele.
In schimb, te cuprinde emotia, cand incepi sa retraiesti si sa trezesti ceva din tine. E si un sentiment de apartenenta. Apatenenta de trecut.
Cu fiecare celebrare, ne imbogatim sufleteste. Ne umplem de zambete..
Deci sa ne aducem aminte si sa zambim, dar sa inchinam pentru ce urmeaza sa fie. Si asteptarea e unica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu