Cand gasesti cuvintele potrivite, la momentul potrivit si o faci cu cea mai mare usurinta, lasi urme de superficialitate. Dar sa reusesti sa-ti mentii afirmatiile, spusele, cand actiunile tale sunt in armonie/concordanta, cu ceea ce ai exprimat mai devreme, inseamna ca esti o persoana sincera.
Daca am incerca sa fim mai rezervati in marturisiri, ne-am scuti intr-o mare masura de posibilele efecte neplacute. Discretie!
In astfel de momente, cand declari cu usurinta, intiparesti in mintea celuilalt o serie de convingeri. Deja primul rau e facut. Acele convingeri nascute parca..intr-o clipita, pot fi zdrobite, cu cea mai mare nepasare, in momentul in care te izbesti de o posibila realitate. Atunci devii stingher, confuz, nedumerit..Te simti neputincios si parca imbratisarile de altadata, nu te mai cuprind.
Totul e dat peste cap, chiar si atunci cand nu-i deloc asa. Incepi sa devii neincrezator.
E nedrept si poate nejustificat, dar e o realitate. Si uite asa, in loc sa dezvolti increderea, reusesti sa te identifici cu indoiala, suspiciunea.
Din punctul asta, apare declinul. Si tot de aici se pot naste monstrii, care treptat, isi fac loc, aduna si mai multi monstrii, iar finalitatea este una sumbra. Atunci cand esti controlat de proprii demoni, cu greu reusesti sa-ti croiesti un drum al tau.
Solutia este sa ne menajam unii pe ceilalti. Sa faptuim cu mult mai mult si sa vorbim mai putin. Sa nu ne inchipuim atat cat ne lasa imaginatia s-o facem si sa ne daruim acum si in acest moment, fara a ne gandi atat de obsesiv la ce va fi.
Nu sunt o cunoscatoare, ba dimpotriva...dar poate asa..reusesc sa acopar din lacune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu